Să încercăm să prindem mingea (tama) cu cupa mare (o-zara). Pentru asta trebuie să înțelegem câteva sfaturi, pe care să le aplicăm în continuare. Astfel, Kendama va deveni din ce în ce mai facilă și mai distractivă.
1. Trucuri cu cupa mare – Priza sara – Trebuie să ne amintim despre cea mai confortabilă și mai ușor de folosit pentru a prinde mingea pe cupe.
Corpul kendamei este ținut ca un creion între degetul opozabil și arătător, cu cupa mare vertic
al în sus.
Restul degetelor vor susține kendama lateral sau vor susține cupa mică a kendamei de dedesubt.
Veți prinde mingea (tama) cu cupa mare, mai întâi prin îndoirea genunchilor, ușor și elastic, trăgând mingea (tama) în sus, în aer.
Veniți cu cupa mare sub ea și folosiți genunchii ca pe un amortizor, pentru ca mingea (tama) să nu sară din cupă și să cadă.
Acum, după ce ai învățat acest truc Kendama, ești tentat să folosești încheietura mâinii sau brațul la ridicări scurte. Te rog, nu-ți complica viața, aceste mișcări vor face trucul mai greu.
Utilizarea genunchilor pentru amortizare este procedura de succes.
Acest lucru, este valabil pentru aproape toate trucurile kendama și utilizarea lor limitează mișcarea la doar în sus și în jos, doar mișcări ale încheieturii mâinii sau brațului pot schimba poziția cupei.
Trebuie observat că, atunci când mingea este în aer, nu cauți să o tragi la tine, aștepți să cadă, să coboare din punctul cel mai înalt, ca să pui cupa dedesubt, pentru prinderea ei.
În felul acesta, mingea se deplasează mult mai lent și prinderea devine mai ușoară.
Încearcă acest truc Kendama cu ambele prize, susținut și nesusținut, antrenamentul fiind deosebit de important.
2. Trucuri cu cupa mare – Priza grip – Priza pe mâner, ken grip, este cu toată mâna pe mâner, cu degetele sub corpul cupelor sau pentru o manevrabilitate mai bună, cu trei degete pe mâner lângă corpul cupelor (sarado), cu cupa mare în sus și cu degetul opozabil în partea opusă celorlalte trei.
Priza oferă control și flexibilitate. Mingea este aruncată ușor în sus, iar la coborâre este așteptată în cupă, cu ajutorul amortizării obținute prin flexarea genunchilor.
Odată fixate aceste trucuri, prin schimarea prizei în așa fel încât cupa mică să se afle vertical în sus, se trece la antrenamentul pentru prinderea mingii (tama) pe cupa mică (ko-zara). Ceva mai dificil, dar trucurile și principiile lor funcționază la fel.
Asigurați-vă că utilizați genunchii pentru a trage minge (tama) în sus, flexarea lor asigurând prinderea. În acest fel, încheietura mâinii este liberă și se poate menține controlul asupra poziției cupei.
Pentru a face prinderea pe cupa de bază se pot folosi prizele de bază, sara și g
rip.
Prinderea mânerului ca un creion, cu degetul arătător și opozabil, de sub corpul cupelor, adică priza sara, poate fi făcută mai strâns în așa fel încât să elibereze parte din mâner (ken) și cupa de bază, iar prin poziția încheieturii mâinii să facă astfel încât cupa de bază să fie verticală în sus. Trucul se face la fel ca cel pentru cupa mare sau cupa mică.
3. Trucuri cu cupa mare – Priza Ken – Priza ken este de data aceasta cu trei degete pe o parte și degetul opozabil diametral opus, cu vârful în jos, lăsând cupa de bază vertical, în sus. Tehnica de prindere este aceeași ca la prinderea în cupa mare sau cea mică.
4. Trucuri cu cupa mare – Priza lumânare – O altă priză, pentru prinderea în cupa de bază este și priza lumânare, priză ce implică ținerea vârfului kendamei (ken-saki) cu două degete, arătătorul și opozabilul, de sub corpul cupelor (sarado), ținere fermă, corpul vertical, cu cupa de bază în sus. Incheietura mâinii bine fixată va menține poziția kendamei vertical, făcând cupa de bază să-și mențină poziția. Trucul implică aceeași tehnică de flexare a genunchilor pentru a amortiza prinderea mingii (tamei).
